0

Happy 100, Romania

HAPPY  100  ROMANIA. Proiect Mo’zArtino

Prieteni, în 13 septembrie, 2014, Proiectului Mo’zArtino a invitat copiii să ne trimită mesaje prilejuite de apropiatul centenar al României. În iunie 2016 am tras linie la cota 110 mesaje primite de la copii,  timișoreni etnici români și nu numai, majoritatea la vârstele clasei a IV-a. Am decis să alcătuim un album-sinteză, pe care-l veți găsi și la adresele noastre cunoscute: mozartini.wordpress.com și povestiricolorate.wordpress.com

Răspunsul nostru, la acest moment al faptelor, este o propunere adresată societății românești. Conceptul child-centered society, care funcționează deja prin lume, ar fi, poate, catalizatorul așteptat, ori chiar cristalul.

SOCIETATEA CENTRATĂ PE COPIL

Deja lansat de o vreme în democrațiile avansate, conceptul funcționează și atemporal, neteoretizat, deopotrivă la stup și la mușuroi, în bârlog și-n vizuină, în cătun, în municipiu și în megapolis…  oriunde e asimilat adevărul că viitorul oricărui grup societal, ori societăți, ori civilizații, este Măria Sa Copilul.

Orice aspect societal bolnav e un atac – mai direct ori mai mediat – la starea de bine a Copilului. Orice asemenea aspect trebuie însănătoșit de noi înșine, un noi alcătuit din adulți competenți și responsabili. Iată că, aflată azi pe pragul centenarului, România este pregătită să adopte acest crez.

Înțelepții zilei de azi înțeleg că prima urgență a bolnavului este însănătoșirea, urmând apoi îngrijirea sănătății, cu privirea ațintită pe clipa când vom fi uitat cu totul de boală: una dintre căile majore ar fi recuperarea liniștii pâinii tuturor, pentru minte sănătoasă în trup sănătos, o condiție de existență, nu privilegiu, nu lux, nu favoare. De veghe pe plai, salvând copiii ne vom fi salvat și pe noi înșine, familia, națiunea, țara și statul.

Fiece adult vede, simte, înțelege… cum un zâmbet de copil crește seninul lumii, fiece durere a sa întristându-ne pe toți. În lumea de azi, a bătăii aripii de fluture capabilă să stârnească furtuna de care doar atât o despărțea, în lumea hologramatică în care picătura e mostră de întreg, un mergător pe orice cale e automat model celui ce-i calcă pe urme: de noi depinde ce alegem să generăm ori emulăm, ca program de țară.

Subiect al crizei demografice, Copilul moștenește azi toate datoriile nației! Părinții României, născuți în dictatură ori în libertate, cu ori fără de (oricare) partid, înrolați (sau nu) după afinități în grupuri de acțiune, înțeleg că îl mai poate ajuta prioritizând temeinic urgențele viitorului doar întemeiat pe soluții morale.

Educați prin cunoscut apostolat fără de arginți (al părinților și bunicilor, ca și al mentorilor și tămăduitorilor de toate felurile, marea parte a acestora din pragul sărăciei ori chiar neatingându-l), copiii de azi ai României – crescuți, totuși, cu iubire, nădejde și credință în puterile binelui, adevărului și frumosului – copiii ne judecă prin valorile generației lor: echitate, solidaritate, responsabilitate. Citiți acest album, apoi repetați experiența noastră și veți înțelege miracolul că ei, copiii, gândesc ca unul cu toții în exact acești termeni.

Dragi oameni mari, nu dezamăgiți! Copiii ne iubesc, dar au nevoie să ne și respecte. Ei ne așteptă faptele probatoare ale iubirii noastre pretins necondiționate. Chiar operând cu scenografii și recuzite (istorice, geo-politice, conceptuale… mai mult ori mai puțin) date, menirea ne rămâne mereu aceeași: ocrotirea urmașilor.

Vremea vorbelor-doar-vorbitoare ne privește nedumerită, rămasă departe în urmă.
M.A.Christi, coordinator, Timișoara, 3 martie, 2017

0

ARIPIOR POVESTITOR

Prolog. Aripior pe scenă și o mulțime de copii în sala teatrului..
Aripior: (iniţial voce în întuneric, apoi, treptat, siluetă în penumbră) M-au botezat Aripior pentru că mai am și două aripioare pe lângă două aripi… cu care toate patru chiar zbor! Vreți să vă spun povestea mea?
Povestea mea e-adevărată și-începe… când am salvat un pui de pescăruş: l-am văzut cum pică-n cap… o clipă n-am stat pe gânduri şi poate trebuia să mă gândesc de două ori, ştiţi că pescăruşii, pescarii de ei… cam pescuiesc… peştișori! Dar nouă, zburătorilor, ei ne sunt mai mult colegi… adică noi şi zburăm peste valuri, ei se şi scufundă în ele…
Plus noi, peştişorii zburători, suntem veri după tată cu peştişorii de aur, ştiaţi? Dar la noi legea cu împlinitul celor trei dorinţe e aşa, că ţi se-mplinesc trei dorinţe când faci trei fapte bune dinadins! Atenție! prima fapta bună e chiar prima dorinţă împlinită, adică se-mplinește ce ți-ai dorit, de exmplu să salvezi un amărât de pui de pescăruş. L-ai salvat… pac! mai ai doar două gânduri bune care să ţi se ami împlinească!
Gânduri bune, gânduri bune… doar că uneori… crezi că alegi bine, iar de ieșit… iese… aiurea! Deci..

0

MikoSpunky Was Unlost!

Chapter 1. Child, TaleTeller &TitusWoofus

My dear little readers,
all things in this world of ours hide an invisible streak – trust me, the TaleTeller, with this piece of truth.
What exactly is this invisible streak? Well, for as long as it stays invisible, this streak is a… secret, patiently waiting to be revealed.
What exactly is a TaleTeller, you ask? A TaleTeller is he (or she, or even it) who… tells tales: tale-telling is what I do for a living.
So let me tell you a few secrets about myself, about Child, about Titus, and Miko and their friends.
You see, whenever I happen to meet a child (be it only in my mind) I would ask him: Have you ever seen your invisible streak?
I cannot remember having colored it, yet – he may answer – but have you ever seen yours? he may wonder, in my mine and also his.
”I guess I have! ” I would confess. ”Mine looks like a tree-house too small for its own… tale, part of which then overflows, fuming balmy through its windows, sounding plump! plump! plump!” like tangerines a-hoop a-hop.
Sounds more like plums than tangerines, to me! But how come you found me out? Child may ask on.
Found him out? For this once, the correct question would be how come I looked him up!
And this is where our story really sets out – a story all about getting lost and being found out, or maybe not… and about coming back, or not.
Read more …………………………. ->

0

MOZARTEL EST SORTI DU JEU… ET NOUS PARLE !

Eu, Mo’zArtino
M.A.Christi & Ramona Orban

MOZARTEL
KARAOKÉ

Solness
Timișoara, 2015

ISBN 978-973-729-447-0

mozartel

MOZARTEL EST SORTI DU JEU… ET NOUS PARLE !
La rencontre indigo-violet avec le bonhomme des jeux vidéo.

Bonsoir, les enfants ! Oh lala, mais quelle bousculade ! Tous venus pour écouter le petit bonhomme des jeux vidéo nous raconter son histoire ! Et pour cause, puisque jamais je n’ai entendu parler d’un autre qui s’en fut sorti du jeu, pour dire ses quatre vérités. Silence, siouplaît ! Mozartel nous parle.

J’ai réussi? J’ai réussi! J’suis ravi, moi, d’être ici !
J’vous ai cherchés jour et nuit, mes spectateurs-joueurs chéris,
et maintenant… qu’on s’est trouvés, hein ? écoutez-moi, siouplaît !
Nul bonhomme bienséant n’a jamais su, auparavant,
comment s’y prendre pour dénicher ses joueurs… un secret caché
telle la meule du moulin à vent qui fait tourner ses rouelles, abrivant
(pour le meilleur et pour le pire) le blé… un truc flou tel un soupir
de notre ronde Lune d’ivoire quand la nuit est la plus noire. Continuă lectura

0

Comoara lui Moş Poveste

M.A.Christi & Ramona Orban

Comoara lui Moş Poveste

SOLNESS, 2015

ISBN: 978-973-729-436-4

mos1

Scriam, copii, în cabinet
(aţi ghicit, poveşti!)… de zor…
când… cioc-cioc! la robinet
cine bate? Un peştişor!

Bun găsit, drag scriitor!
– Ce-mi aduci azi, Mărmurel?
– Invitaţie la ruine!

(în alb-vânăt bicolor) Continuă lectura